
This post is also available in: English (Engleză)
Cred că cel mai mare cadou pe care cineva ţi-l poate face este să îţi dea libertatea de a fi tu însuţi, cu bune şi rele. Fără limite, fără filtre, fără pretenţii, fără ruşine, fără drob de sare.
O astfel de interacţiune între doi oameni nu necesită efort. Pur şi simplu funcţionează. Curge natural.
Cu cineva cu care poţi vorbi despre orice. Fără tabuu-uri.
Cu cineva cu care ai putea să faci orice nu te-ai fi gândit că ai fi capabil să faci.
Cu cineva cu care să te cerţi. Cearta este o dovadă că îţi pasă. Una firească. Şi e mare lucru să ai cu cine să te cerţi.
Cu cineva cu care poţi doar să stai, să nu faci nimic. Doar să priveşti crăpăturile din tavan.
Cu cineva care poate îţi complică viaţa uneori. Pentru care faci sacrificii, consum de timp, energie şi emoţii.
Cu cineva care te poate supăra sau deranja cu gesturi, ticuri şi vorbe. Căruia să îi spui „urăsc când faci asta”. Dar săruţi, îmbrăţişezi şi mergi mai departe pentru că iubeşti.
Cu cineva pentru care îţi faci griji şi pentru care laşi totul când are o problemă, migrenă, stare proastă sau un simplu capriciu.
Dacă ai norocul să întâlneşti persoana asta nu o lăsa să plece. Este un dar al sorţii.
What do you think?