Despre frumusețea femeii imperfecte care nu tinde spre perfecțiune

This post is also available in: English (Engleză)

 

Nu ating niciodată nimic cu jumătate de inimă.
Nu știu cum să traiesc altfel decât intens.
Nu știu cum să experimentez fără să simt prea mult și să gândesc prea mult.
Nu știu cum să stau liniștită, să îmi domolesc mintea și să fiu.
Caut mereu, întreb mereu, încercând să găsesc sensul în tot.
Sunt pasională și nebună, sălbatică și nărăvașă și chiar dacă uneori nici eu nu mă înțeleg, cad la pace cu mine.
Am nevoie de substanță și profunzime.
Vreau ca mințile noastre să fie conectate.
Mă sufocă uneori cuvintele pe care le-am lăsat nesupravegheate și înecate în gândurile pe care nu le-am lăsat împărțite.
Sunt o harababură încurcată de panglică de mătase.
Trăiesc pentru mușcăturile pe care mi le lași pe coapse.
Tânjesc după durerea surdă din vene și nervuri și după respirația grea, sub mâinile tale.
Dar nici nu cred ca m-ai vrea altfel.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *