Dor de tata….

This post is also available in: English (Engleză)

 

Dintre toate durerile dragostei, durerea dispariţiei e cea mai mare. A omului iubit, a copilului, a părintelui…
Către toate celelalte iubiri rămase pe pământ, întotdeauna mai poţi face ceva, chiar dacă mic, chiar dacă unilateral, chiar dacă obsedat. Încă mai poţi să-i scrii, să-l suni, să-l cauţi, să-l vezi, să-l atingi. Poţi să-ţi faci simţită prezenţa în viaţa lui, chiar dacă el/ea nu vrea. Încă mai poţi să-l ameninţi. Poţi să-i ceri iertare, poţi să-l urăşti, să-l cerţi.
Însă când el nu mai e pe lumea asta, rămâi doar cu disperarea că nu mai poţi face nimic. Nimic nu va mai ajunge la el. Orice ai face. Nu mai ai decât trecutul, amintirile. Atât.
Mi-e dor de tine, tata!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *