Mary Cea Cu Vino-ncoa’

This post is also available in: English (Engleză)

Suntem un suflet în două trupuri.

Îmi cunoaşte defectele, slăbiciunile şi totuşi e încă prezentă în viaţa mea.
Pot să stau cu ea în linişte şi tăcerea să ne fie confortabilă. Sau putem să tocăm cu orele, cu zilele, cu nopţile.
E exigentă şi perfecţionistă. Cel mai aspru critic al meu. Întotdeauna obiectivă şi are dreptate. Mă ceartă des. Ooooh cât mă ceartă, draga de ea!
Îşi dă ochii peste cap când bat câmpii, dar mă ascultă întodeauna până la capăt şi nu mă face să mă simt ridicolă nici măcar când sunt.
Mă iubeşte aşa imperfectă. Şi mi-o spune. Şi mi-o arată. Zilnic. De vreo 15 ani. Necondiţionat.
Îmi completează frazele şi e mereu pe umărul meu, în speranţa că nu fac tâmpenii. Totuşi le fac. Şi e mereu acolo să-mi lipească plasturi când dau cu capul în zid. Şi dau des.
O tachinez şi o cert că nu face sport mai mult. De fapt sunt foarte mândră că face eforturi.
Mă tachinează şi mă ceartă că nu citesc cât ea. Şi drept pedeapsă, nu vrea să îmi mai împrumute cărţi.
O găsesc mereu înăuntrul meu când dau pe dinafară.
Are un râs molipsitor şi cea mai caldă privire din câte există.
Putem să ne urcăm în avion şi să plecăm în lume sau să împărţim ultimii bani că să savurăm o cafea împreună. Timpul se scurge la fel. Şi e de calitate.
De ziua mea îmi scrie bileţele. Şi are grijă să îmi vadă împlinite visele ce văd hârtia într-o caligrafie impecabilă.
Te iubesc, roşcata mea!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *