This post is also available in: English (Engleză)
Îmi acopereai pleoapele cu mâinile tale pline de somn. Miroasea sufletul a lapte cald şi pielea noastră a somn de dimineaţă tolănită în cearceafuri albe.
M-ai iubit contre-jour; aici începeam eu şi nu ştiam că te termini tu.
Mă priveai uimit, culcuşit pe un cer împânzit de nori, din care ronţăiau stâncile, fără zgomot.
Mi-ar fi fost tare frig dacă privirea ta nu m-ar fi încălzit.
Păşeam uşor de teamă să nu mă pierzi, să nu grăbesc pasul şi să nu-mi vezi urma în zăpadă. În spate lăsam firimituri de suflet că să nu rătăceşti drumul. Purtam în păr miros de ger.
În grădina, departe stăteau întinse cearceafuri ude, jilave, crude, zbicite că pielea mea când nu vii, nu ştii…
Şi m-am trezit…o nouă zi, un nou început.
What do you think?