Pregatita pentru decolare

by

This post is also available in: English (Engleză)

 

În drum spre aeroport s-au oprit să bea un smoothie.
Era plăcut afară. Au stat la o terasă, au pălăvrăgit, s-au tachinat, au tors la soare. Mâna ei într-a lui. Întotdeauna acolo. Punctul ei de echilibru şi siguranţă.
El i-a luat sticluţa de parfum şi şi-a dat un puf pe braţ.
„Ca să te am cu mine până te întorci…” i-a zâmbit jucăuş.
„Dzeule, sunt doar 4 zile…” s-a amuzat ea.
Când a intrat în aeroport un zumzet i-a inundat urechile. Oameni veseli, trişti, obosiţi, nerăbdători, plecau şi veneau. Fiecare cu povestea lui. Cei norocoşi cu mâna în mâna fără de care nimic nu contează. Sau cuibăriţi la un piept cald.
„We make the sky the best place on earth” îi aparu în faţa ochilor, mare pe un banner.
„Ce sky? Care earth? HE is my sky. And my earth. And my everything.
„Dzeule, sunt doar 4 zile…” chicoti în gând…
Se îndreptă cu paşi incerţi şi sufletul strâns către îmbarcare. Mâna ei refuză să dea drumul mâinii lui.
După ce o mângâie pe păr şi îi sărută colţul gurii, el scoase cămaşa în carouri şi i-o întinse.
„Ca să mă ai cu tine până te întorci…”
„Dzeule, sunt doar 4 zile…” se gândi ea cu ochii umezi, admirând cu gol în stomac silueta rămasă în tricou alb.
Măcar va avea cămaşa preferată şi mirosul lui.
Era ca o promisiune că el va fi în acelaşi punct peste 4 zile, aşteptând-o. Cea mai norocoasă femeie de pe pământ.
Îl sărută apăsat şi încercă să plece. Picioarele parcă de plumb nu o ascultau. Îi luă faţa în mâinile mici şi îi mai sărută o dată buzele care erau oxigenul ei. Îşi umplu privirea de EL şi dispăru pe culoarul îngust, urmând sloganul ce avea să o poarte prin norii pufoşi.
„Mesaj că ai ajuns ok!!” strigă el în urma ei.

O mână îi atinse umărul. Deschise ochii şi o doamnă amabilă îi zâmbi: „Am început îmbarcarea pentru zborul dvs”.
O piatră mare îi apăsa inima şi cu răsuflarea tăiată şi paşi nesiguri se conformă.
Se uită în jur, cu o urmă de speranţă găsită într-un cotlon de suflet boţit.
Oameni veseli, trişti, obosiţi, nerăbdători, plecau şi veneau. Fiecare cu povestea lui. Cei norocoşi cu mâna în mâna fără de care nimic nu contează. Sau cuibăriţi la un piept cald.
Nu ştia unde se duce, pentru cât timp şi de ce.
Şi-ar fi dorit să dea mesaj că a ajuns ok….şi că inima ei a ieşit din comă.

 

No tags 0 Comments

No Comments Yet.

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (1) in /home/sites/hauteandheart.com/public_html/wp-includes/functions.php on line 4609